12
O ultima poezie de dragoste, de Amelly
Tu.. dulce si prostuta femeie,
Cat timp te mai joci ca o copila,
Te-ai aprins de la o singura scanteie,
Si te-ai jucat cu tine fara mila.
Si crezi ca-n multe ai dreptate,
Dar, ti se poate intampla si tie,
Sa te inseli, sa fie doar iluzii,
Si-ncepi sa pierzi si-o urma de mandrie.
Deschide ochii si priveste-n urma,
Nu poate fi indragostit de tine.
Nu amagi o inima prea buna,
Si-un suflet cald si tandru de femeie.
Nu tot ce straluceste e frumos,
Pot fi doar cioburi sparte, de oglinda,
Te cred.. oricat ar fi de dureros,
Renunta si nu-l lasa sa te atinga.
Tu meriti tot ce e mai bun in viata,
Si iti doresti un strop de fericire,
Nu incerca sa fii o egoista,
Priveste suflet ce ai langa tine.
Ai zambetul ce-ti lumineaza ochii,
Ai dragostea imensa si curata,
Si dulce alinare cand esti trista,
Si cere-n schimb o imbratisare calda.
- Stiu.. imi traiesc gresita pasiune,
Dar am simtit din nou ca sunt femeie,
Si n-am crezut c-o singura scanteie,
Se-aprinde-n suflet si imi da durere.
Si crede-ma, nu eu am cautat-o,
S-a intamplat sa imi apara-n cale.
Dar am un suflet ce imi da iubire,
Si am, ca mama, imensa fericire.
