Feb
2

Dedicatie, de Libby Tanase

Trecutul l-am si uitat sau poate ca este doar o simpla parere.
Acum incerc sa-mi traiesc prezentul cu voluptate.Nu reusesc si ma simt o invinsa.
E groaznic!
Netrezvie mi-e mintea cand incerc sa-mi indrept gandul spre tine.
Si totusi……..uneori
Adorm chemandu-te in visele mele,pentru a mi le mangaia cu privirea
Apoi……te alung.
Te alung cu toate ca am nevoie de prezenta ta ca de aer.
Surescitata,dar cu miscari sobre,ma indrept catre fereastra,o deschid si constat ca..
E noapte.Zadarnic incerc a te cauta printre stele,caci tu,demult nu mai esti
Luceafarul vietii mele.

Micropsihie mi-e visul in ale carui ape involburate te scalzi.
Ai un curaj teribil!Cuprins de vanitate,te-ai strecurat in adancul sufletului meu
si i-ai deschis usita -aducerii aminte-
Rautate si infamie.Pleca,te urasc!Te urasc in egala masura cu trecutul pe care mi
l-ai daruit…..sau poate chiar mai mult.
Intrus in viata mea ai fost.Ai domnit,poate ai iubit,dar,cand nu mai credeam in
despartire….ai plecat lasandu-ma cu deznadejdea mea acuta si
necunoscuta ca marea.Si acum….
Abila,dar
Nemaluitoare,pornii sa cobor in propriul meu suflet,pentru a descoperii viitorul pe
care altadata il visam in culori trandafirii.Si ce vad?
Trecutul ofilit,prezentul plin de speranta iar viitorul…boboci de
trandafiri,stropiti cu sarutari de soare!

Share to Google Plus