Poezii de Dragoste

In drum spre mine, spre tine, in cautare de mine, de tine…ma joc cu mine, ma joc cu tine.
Ce caut?
Ce cauti?
Te consoleaza sa stii ca uneori ma simt la la fel de singura in lume ca si tine?
Nu sunt altfel decat restul, sunt, simt, aleg la fel ca tine, purtata de lumea mea interioara…mai mult, mai mult.
Cate intrebari fara raspuns?
Cate sentimente neexprimate…cate lucruri nu stii despre mine…cate lucruri nu vrei sa stii despre mine…cate lucruri nu poti afla…
Te-ntrebi? Ma-ntreb.
Calatoresc tot mai departe de tine si nu stiu daca te las in urma sau te trag dupa mine..
Cine intretine fantasma asta? Eu? Tu? Amandoi?
Realitate vs Imaginatie
Cineva trebuie sa rupa vraja asta!!!
Cineva trebuie sa ia cuvantul!!
M-am despartit de tine. Stiai? Accept alti barbati in viata mea in speranta de a uita, de a lasa in urma aceasta apasare, sufocare. Eu sunt vie, frumoasa, plina de visuri si de viata. Imi pierd energia…imi scapa , nu-mi permit. Te vreau departe. Ramai acolo. Merit mult!!!
Nu te mai intoarce, nu pentru mine, ce a fost s-a dus, ramai cu bine…
A fost frumos, nu te-ntreba de ce. Viata e prea frumoasa s-o omori cu intrebari. Traieste senin si plin de tine. Tu vezi frumosul, tu creezi frumosul, tu m-ai facut mai frumoasa .
Pasiune. Arta. Poezie.
Acum dezleg vraja, iti dau drumul in lume…zboara!!! Tu esti frumos liber….la fel ca si mine. De asta te-am inteles, de asta te-am iubit.
De cate ori m-am despartit de tine. M-am saturat. Acum ma despart de tine in ritmul lui Tracy Chapman – the love
Si inca o poveste care s-a terminat.
Cum mergi mai departe? Greu? Usor?
Cine te mai iubeste acum?
Tu? Iti ajunge sa te iubesti?
Ma bucur ca ai inteligenta necesara sa mergi mai departe senin si increzator intr-o noua calatorie.
Ce faci cu foamea de atentie?
Ce faci cu nevoia de a te simti important?
Ce faci cu nevoia de contact?
Ce faci cu nevoia de atingere?
Ce faci cu nevoia de intimitate?
Ce faci cu nevoia de a fi iubit?
Eu am invatat de la oameni si viata ca vrem sa ne facem cunoscuti totalmente, recunoscuti profund si acceptati complet pentru cine suntem, si ne asteptam ca ceea ce impartasim sa aiba un rezultat reciproc.
Cum te adaptezi la schimbare, renuntare, divort spiritual?

Vorbesc cu autoritatea pe care mi-o da esecul, vorba lui Fitzgerald.
Am avut multe intalniri clandestine, multe relatii fara iubire, si cateva cu iubire.
Stii ce-i misto? Ca toate s-au terminat. Si atunci ramai cu tine. Si daca n-ai o relatie buna cu tine ai cam incurcat-o. De asta iti tot repet la infinit sa te ocupi de mintea si sufletul tau inainte de orice alta activitate, fiindca femeiile vin si pleaca, dragostea vine si pleaca, viata vine si pleaca.
Si tu ramai singur si fericit.
Nu-i bine, ahh?
Hai ca mai incerc o data.
Ramai singur pentru o perioada in care te bucuri de tine, de viata, din plin!
Cum suna? Mai bine? Absolut!

Iubirea e un joc? Jocul naturii, cum spunea si Shopenhauer: casatoria e cursa ce ne-o intinde natura.
Cu totii ne jucam, atragem si respingem, posedam si ne lasam posedati si asa mai departe.
Poezie. Teatru. Romane.
Toate vin si ne vorbesc la nesfarsit de mii si mii de povesti de dragoste.
Sentimente si emotii.
Iubirea e problema oamenilor care n-au probleme.
Ce te doare cel mai tare?
Lipsa iubirii, asa e. Si cum in viata suntem incercati de experienta, inevitabil vorbim si de durere. Tulburare interioara, alchimia amagirii si a dezamagirii. Ce faci cu tine in acele momente? Te intorci pe dos? Te ascunzi? Te droghezi? Te transformi? Te razbuni pe cei care urmeaza sa intre in viata ta? Ce faci, dragul meu?

Pana sa raspunzi tu, am s-o fac eu:
Cand printul a disparut din peisaj eu le-am facut pe toate ca sa-mi alung rana din suflet. Nu suportam sa sufar si fugeam, nu ma confruntam cu realitatea.
Credeam ca-s si inteligenta pe deasupra, imi ziceam: “Putin imi pasa, altul la rand”. Pana la urmatorul, distractii, bautura si cluburi. A doua zi confruntarea cu cearcanele si depresia. Si acum? Botox, acid hyaluronic, antidepresive? Sigur ca da! Un cocktail de magie pentru alungarea sentimentelor negative si putina alergare dupa altul, doar cui pe cui se scoate.
Stiam leacuri pentru orice durere. Experta in medicina alternativa: petreceri, calatorii, shopping, sampanie si substante psihedelice. O adevarata enciclopedie ambulanta.
Singuratatea cauta securitatea.
Si eu o cautam afara, la el, la urmatorul. Si ma trezeam iarasi nemultumita, goala, cu privirea intoarsa dupa altul. Ce-i asta, ma gandeam. Sunt eu ciudata, am un creier masculin? Traiam intr-o lupta continua sa-nteleg felul omului de a fi, felul meu, in definitiv. Priveam in stanga si-n dreapta, in ograda altora si nu-ntelegeam de ce ei raman si eu plec. Ce fel de om sunt eu?! Ciudat? Bolnav? Compromis? Blestemat?
Pentru mine viata de zi cu zi alaturi de el era greu de gestionat cand vraja, chimia hormonala se consuma. Nu mai gaseam nici un motiv pentru care sa raman, si plecam.
Continuu indragostita de iubire si mereu intr-o neobosita cautare a unui Altul.
Lipsa lor e atat de mare incat nu simt iubirea ce le este oferita si au permanent sentimentul unei insatisfactii.
Nimic nu e mai rau decat sa nu te iubesti pe tine insati. NIMIC.
Cersesti continuu iubire si cand o ai nu o simti. Ce poate fi mai dureros de atat?
Inca o furtuna de pasiuni? Pana cand?
Pana cand m-am prins si eu ca nu mai are sens sa tot schimb la ei, fiindca povestea era aceeasi, doar personajele se schimbau. Si ce-am facut atunci? Am inceput sa ma cunosc mai bine, la un nivel mai profund, am inceput sa ma iubesc, sa-mi placa de mine, sa ma mandresc cu ceea care sunt, sa vorbesc cu persoanele potrivite, sa atrag tovarasi de viata, sa aleg, sa gandesc, sa decid, sa discern, sa culeg fructe si experiente minunate. In cuvinte sarace, am inceput sa traiesc.
Am invatat sa ma bucur de viata, de momentul prezent, de tot ce-mi intra in suflet si-n casa.
Astazi, ma misc in plina lumina. Zambesc la viata. Rad cand sunt testata si ii multumesc cand ma rasplateste. Tu ce faci?
Toti avem un model al iubirii perfecte, toti vrem sa iubim si sa fim iubiti, tanjim dupa iubire neconditionata, dupa iubire fara despartire, doar ca viata este un obstacol in calea iubirii vesnice pe pamant.
La fel, a renunta la acest vis, la acesta dorinta arzatoare e o crima. Iti interzic sa incetezi sa visezi, sa-ti doresti mult. Si cum orice cunostinta isi are radacina in experienta, inceteaza sa mai gandesti, sa mai privesti in stanga si-n dreapta, sa te-ntrebi de ce eu, de ce mie, si devino cine esti!
Viata poate fi exceptionala, asa ca uita de viata obisnuita, viata traita la fel si imbarca-te spre o noua calatorie, cu adevarat unica si exceptionala.
Ma revolt in fata platitudinii cu care isi traiesc majoritatea viata. Nu pot sa inteleg comoditatea, obisnuinta, rutina, amorteala, moartea spirituala. Nu pot sa suport oamenii care asteapta, care se plang, care arata cu degetul spre altii, care se limiteaza. Duc o lupta continua sa fiu blanda, intelegatoare, toleranta cu ei, dar nu reusesc, pur si simplu o iau razna. Fii atent la ce s-a instalat candva in sufletul tau, fii atent la ce se mentine, la ce continua sa existe acolo, in adancul tau si gaseste o forma prin care sa te impaci cu ce a fost, claseaza trecutul la trecut si ocupa-te de prezent.
Capacitatea de-a uita cu care unii sunt inzestrati, printre care ma numar si eu, ii ajuta in drumul devenirii.
Detaseaza-te de trecut, de el, de durere, de amintiri si gaseste-ti forta de a o lua de la inceput. Traieste cum n-ai mai trait pana acum. Nu e timp de pierdut. Profesia ta este sa gandesti si sa actionezi asa cum trebuie. Ordinea e asta: incepe cu tine si continua cu ei.
“Lumea esti tu, lumea e asa cum o privesti, asa cum o cunosti, si cu cat te cunosti mai bine, cu atat mai mult creste lumea in tine!”
Iubeste-te pe tine si dupa iubeste-i si pe ei.
N-ai prea multe variante, ori joci ori te duci la fund, incet, incet…
Tot ce ai, e doar ce atingi si simti.
Ce simti?
Ce ai?
Viata obisnuita sau viata exceptionala?
Te las sa meditezi.