Mar
28

Când, de Daniel Aurelian Rădulescu

Când mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
Să știi că-s vânt, ce-ți suflă nor
Să nu te picuri în suspine.

Când voi simți singurătate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
Să știi că-s marea-n val de ape,
Să-ți scalde chip, să știi, să știi.

Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-ești vis,
Să știi susur îți voi fi, șoapte,
De-un înger, păzitor trimis.

Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici, ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră,
Din nou, parfum ce te-ndulceam.

Când mi-o fi rece-n plină vară,
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îți voi sclipi-n inel, brățară,
Diamant pur, din taciturn.

Când nu voi mai simți văpaie,
Că-n minte nu-ți voi fi făclie,
Să știi că mă-mpletesc din paie,
Să mă porți bor de pălărie.

Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu mi-ești tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă,
Ce ascuns te vream, te dogoream.

Când mă voi pierde-nspre azur,
Sleit de dragul tău, când nu-i,
Să știi că-s tot ce-i împrejur,
Să poți să calci, capul să-ți pui.

Când va pica o stea pe cer,
Ușoară, doar cât să te-atingă,
Să știi că-s eu, doar mesager,
Ce-ar vrea… iubirea să nu-ți stingă…
04.05.2012

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Mar
28

Vis de primavara, de Dallina Lillo

Ma-nchin in fata maretiei tale,

Domnita gingasa sculptata-n flori,

Ce-ti incantezi iubirea ta suava,

Plina de dragoste, de cantec si culori,

Trezind la viata orice muritor.

Ma plec cu-adanca modestie-n suflet,

Ca sa-ti inspire in suflet, stralucirea,

Sperand sa-nmugureasca-n mine,

Dorinta de-a renaste, puterea e a fi,

Ca sa devin o floare ce pururi va zambi.

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Mar
28

Mugur de viaţă, de Dallina Lillo

Sunt şi eu, doar, un călător
Plămădit de iubirea naturii
Efemer, solitar, colindând anotimpuri,
M-am născut să-mi câştig dăinuind
Simţămintele vieţii-ntrupate.

Şi păşind, trecător, prin a ei măreţie,
Să-mi încarc, sufleteşte fiinţă
Şi să-i cânt al ei puls afectiv,
Ce continuu vibrează prin vene
Animându-mi natura mea vie.

Răspunzând provocărilor sale,
Acceptându-i fireasca chemare,
Să-mi înalţ, conştient, existenţa,
Şi s-ating profunzimile firii,
Contempland prin trăire prezenţa.

Să-i inspir nencetat dăruirea divină
Care blând îmi zâmbeste în zori,
Şi angelic îmi cântă în zări
Copleşind, prin atâta magie,
Conţinutul conştiinţei din mine.

Iar prin dans, să plutesc graţios,
Cuprinzând strălucirea-i intensă
Ce rasare, gingas, printre flori,
Şi s-ascunde tăcut printre stele,
Inundându-mi cu viaţă fiinţa.

Share to Google Buzz
Share to Google Plus